Totalul afișărilor de pagină

vineri, 2 octombrie 2009

Şi despre altceva decât politică şi cotidian...

"Draga şi dulcea mea amică, de când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt sigur, nemulţămit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă. (...) când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri m-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut lucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe lângă tribulaţiunile mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă. Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o mie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi a lacrimilor mele, această unică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele. (...) au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume în care fericirea nu poate exista? Este în lumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în care invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea? Şi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat zile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii? Dulce şi dragă, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie, precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor.
Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin.
Deacuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi scrise sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta - dulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la care-şi aşteaptă toată fericirea"...

al tău...

PS: Şi acu' vă fac o provocare: cine a scris această scrisoare şi cui i-a adresat-o?

6 comentarii:

  1. Miahi Eminescu a scris-o marii lui iubiri Veronica. Desigur, multi oameni traiesc aceasta iubire "eminesciana", este cea mai rea, in final dorul ...ucide.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si inca o precizare: iubirile eminesciene sunt mereu legate de un "inger blond".

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiind o fire grabita si "pripita" am scris gresit numele marelui Eminescu.Daca a vazut sper sa ma ierte.
    Nu am primit confirmarea de la dumneavoastra...am ghicit ori ba?

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Verde crud
    Evident că răspunsul a fost corect şi orice comentariu de-al meu ar fi fost de prisos

    RăspundețiȘtergere
  5. Sigur avem un izvor nesecat de asemenea provocari, le astept cu mare interes!

    RăspundețiȘtergere
  6. Permiteti sa lansez si eu o provocare? Daca da, cine a scris urmatoarea scrisoare si cui ii este adresata:"De astazi sunt in doliu, de astazi sunt nevoita sa asist la
    inmormantarea ta si la reinvierea mea. Sa-ti spun cum o sa fie? O sa
    ploua in picaturi marunte si lacrimi cat pumnul ca altfel nu se
    poate. Nu or sa cada fulgere crunte nici nu or sa pluteasca
    amenintator trasnete cumplite printre sufletele celor prezenti. Or sa
    bata clopote, o sa aud tipete, o sa urle vazduhul de raspunsurile pe
    care abia acum binevoiesti sa mi le dai, o sa se porneasca o vijelie
    crunta, or sa se zbuciume constiintele care se stiu vinovate.
    Lumea o sa se sperie, sufletele or sa dea sa fuga toate. O sa
    ramanem doar noi 2. Dintr-o lume intreaga, doar doua suflete or sa se
    afle fata in fata. Eu si tu.
    O sa se faca intuneric, insa eu o sa vad
    lumina. O sa ai acelasi trup , aceiasi ochi care patrund dincolo de
    carne. O sa te rog sa ai grija pentru ca in acea zi, ultima
    noastra zi, orice sentiment gresit este pedepsit cu uitarea.
    Orice vorba care doare, orice speranta inselata, orice vis frumos
    care a indraznit sa se stinga inainte de vreme, fiecare clipa de
    destin care pe tine te-a lasat indiferent si pe mine m-a invins, orice urma de
    dor care s-a transformat in gol si tacere or sa fie lasate uitarii.
    Tot. Doar fara cateva amintiri de viata carora nimeni (si nici chiar
    eu) nu indrazneste sa le dea drumul pentru ca nimeni nu le-a trait
    atat de frumos si naprasnic. Ar fi un pacat de moarte. Si dupa toate acestea, o sa termine totul la fel de brusc si
    ciudat cum a inceput. O sa fie liniste. O sa se lumineze cerul. O sa
    capete culorile curcubeului. Peste tine o sa arunc tarana uitarii.
    Eu o sa rasuflu usurata. Nu o sa mai intorc fara sperante, una dupa
    alta, file din trecut. Amintirile nu or sa mai urle a tristete, a
    regrete, a prea multa neputinta.
    Sunt sigura ca acum nu mai este loc de
    dragoste. Este tristete, este obsesie, este nebunia ca am putut sa
    iubesc ceea ce m-a ranit, este durerea de a vedea ca fara tine nu mai
    am loc pe lume. De maine o sa ma imbrac in culori vii, o sa-mi pictez
    inima in tipete si veselie. O sa incep sa port din nou culoarea
    vietii. Poate ca mai tarziu o sa incerc sa-mi asortez la restul
    garderobei si nuanta iubirii. Mai tarziu, cand uitandu-ma in oglinda
    nu o sa-ti mai vad chipul in oglinda, mai tarziu cand rostind zeci de
    nume sa nu-mi mai doresc sa mor neputand sa-l strig pe al tau. Mai
    tarziu cand uitandu-ma in mine nu o sa te mai vad pe tine.
    ............
    Asa
    ma simt eu acum.............ma rup pur si simplu..........dar asa sunt
    eu..............tin prea mult la tine ca sa te mai supar si sa te mai
    incarc..........nu vreau sa devin o povara pentru tine si vreau sa-ti
    aduci aminte de mine cu placere, sa pastrezi doar ceea ce a fost
    frumos.........ne facem rau si nu vreau asta..."

    RăspundețiȘtergere