Totalul afișărilor de pagină

duminică, 29 noiembrie 2009

DIALOG DESPRE O ALTFEL DE MUZICĂ


Voicu Popescu: un manager - dirijor


Aclamat pentru prestatiile sale artistice in Romania si strainatate, Voicu Popescu este una dintre cele mai active personalitati ale muzicii corale romanesti, gratie calitatii sale de dirijor al Corului de Copii Radio si de dirijor-fondator al Grupului Coral SOUND. Este remarcabil repertoriul abordat cu cele doua formatii: muzică bizantina, liturgică, creatii folclorice autentice sau prelucrate, muzica medievala, renascentista, romantica si contemporana, muzica de film si musical. Creativitatea şi simţul lui artistic dezvoltat s-au relevat prin spectacolele aduse în faţa publicului, atât cu corul de copii cât şi cu Grupul SOUND. Suflul nou impus corului de copii, prin concertele conceptuale pe care le promoveaza, participarile la evenimente de prestigiu - exemplu: prezenta ca invitat la Simpozionul International de Muzica Corala de la Copenhaga – 2008, premiile câştigate - titlul de Ambasador Cultural al U.E., i-au adus corului de copii meritatul nume de „Madrigal în pantaloni scurţi”. Cu Grupul SOUND a reuşit să depăşească bariera restricţiilor de natură economica şi profesionala si să fie prezenţi în mediul internaţional alaturi de prestigioase ansambluri. Personal l-am cunoscut acum câteva luni când am audiat unul din spectacolele corale susţinute de SOUND.

- Domnule Voicu Popescu, aveţi o carieră impresionantă. Aţi fost, mai intai, membru al formatiei si apoi ati lucrat ca dirijor invitat şi director artistic al Corului Naţional Madrigal, ati fost lector la clasa de ansamblu vocal a Facultăţii de Music-hall, Universitatea Ecologică, ati organizat festivaluri si simpozioane de specialitate, ati sustinut workshop-uri in tara si strainatate, sunteti membru al unor jurii nationale si internationale, activati ca dirijor al Corului de Copii Radio şi al Grupului Coral SOUND. Ce-ar mai fi de spus?!
Am convingerea ca muzica corala este esentiala in dezvoltarea normala a generatiilor de copii si adulti. Inca din zorii existentei sale, omenirea s-a folosit de cant pentru a-si comunica bucuria de a trai, tandretea, umorul, deznadejdea, vointa... Fiecare natie si-a exprimat intr-un fel specific toate aceste stari. Fiecare epoca si-a cultivat propriul limbaj. Cunoasterea acestor limbaje si parcurgerea importantelor epoci creatoare ajuta atat cantaretul cat si publicul sa retraiasca si sa descopere marile valori ale creatiei culte si populare. In ciuda faptului ca instruirea prin arta cantului coral nu necesita resurse financiare deosebite, sistemul nostru educational a neglijat cu insistenta aceasta zona. De aceea, voi incerca sa nu ratez nicio ocazie pentru a pleda pentru importanta si frumusetea acestei arte. Multe din proiectele dedicate muzicii corale au fost implinite cu sprijinul plin de dedicatie al tinerilor mei colaboratori din SOUND si Corul de Copii Radio. Probabil ca viata imi va deschide si alte cai prin care voi putea sa conving ca aceasta arta nu trebuie lasata sa moara numai pentru ca decidentii ei nu au suficienta cultura si sensibilitate si nu realizaeaza folosul ei uman si social.

- Ce v-a făcut să vă îndreptaţi spre o carieră în dirijat şi nu spre solistică?
Poate, timiditatea excesiva din perioada tineretii... Avantajul dirijorului este acela ca sta cu spatele la public... Serios vorbind, consider ca misiunea mea a fost aceea de a transmite dragostea pentru cantatul impreuna si, atat cat s-a putut, am pledat pentru contactul cantaretilor mici sau mari cu cele mai importante creatii de gen din repertoriul national si international. La intalnirile cu publicul am incercat sa transmit, macar in parte, momentele unice de vibratie si de emotie pe care le traim atunci cand, in sala de studiu, descoperim frumuseti unice ale creatiei corale.

- În perioada comunistă activitatea artistică era bine reprezentată şi pe segmentul de coruri şi brigăzi artistice care implicau un număr mult mai mare de participanţi. Acum brigăzile artistice au dispărut, iar corurile se zbat să existe. Cum aţi perceput această trecere?
Este vorba de o uzura morala pe care, chiar si dupa 20 de ani, noi romanii o resimtim. Daca tari din jurul nostru ca: Ungaria, Bulgaria, Slovenia, freamata de festivaluri nationale si internationale dedicate acestei muzici, la noi, cu exceptia unor evenimente cu temetica religioasa, suferim de o mare „seceta” in domeniu, lucru care se vede in lipsa de comunicare care patrunde atat de profund in toate straturile societatii romanesti. Schimbarea acestei situatii poate veni numai dinspre sistemul de invatamant.

- Dirijaţi în acelaşi timp coruri de copii şi de profesionişti sau amatori. Am convingerea ca fiecare are un farmec aparte. Unde ar fi secretul?
Fiecare formatie iti da satisfactii pe care nu ti le poate oferi cealata. Formatiile profesioniste iti dau satisfatia lucrului eficient si capacitatea abordarii unor repertorii cu grad inalt de dificultate. Riscul rutinei si al manierismelor face ca acestea sa fie mai putin flexibile din punct de vedere artistic. Formatiile de amatori bine canalizate iti pot oferi acea prospetime si candoare a inceputului de drum pe care nu o mai poti simti la formatiile profesioniste. Consider ca fiecare dirijor trebuie sa treaca prin ambele experiente pentru a se putea simti implinit.

- Personalitatea dirijorului se impune corului? Dar asupra partiturii?
Datoria oricarui dirijor este sa-si creeze un instrument care sa-i exprime idealurile estetice si care sa fie capabil sa-i reprezinte sensibilitatea si viziunea artistica. Corul este oglinda dirijorului. Acesta ii preia rigoarea, temperamentul, gustul pentru anumite repertorii... Pe langa respectul datorat partiturii prin incercarea de a re-crea traseul psiho-afectiv parcurs de compozitor in procesul creatiei, dirijorul este continuu tentat sa descopere ipostaze noi de interpretare al continutului unei partituri.

- Aţi avut o evoluţie interesantă şi cu Grupul SOUND. Cum a luat naştere, cine sunt persoanele care-l formează, care este poziţia grupului pe scena românească şi internaţională?
Imi cereti sa va spun o poveste greu de surprins in paginile unui interviu. Voi incerca sa sintetizez... Oficial, SOUND-ul a luat fiinta in 1994, cand am fost rugat de un coleg mai tanar, Lucian Fetila, sa preiau un grup alcatuit din fosti membri sau aspiranti ai grupului SONG. Ulterior, grupul s-a marit, adunand in componenta sa tineri doritori sa cante. Nu am organizat selectii si nu am cautat compania cantaretilor scoliti la institutii de specialitate. Dupa primii trei ani de munca, am decis intrarea in circuitul international. De atunci am adunat 14 deplasari in strainatate, insemnand participari la festivaluri, concursuri si turnee artistice sau umanitare. La concursuri am obtinut trei medalii de aur, doua de argint, premii intai, premii ale publicului sau premiu pentru cel mai bun dirijor al festivalului. Anul acesta am avut bucuria sa cantam la slujbele de la Catedrala Sf. Petru si Pantheon cu prilejul unui turneu la Roma-Vatican si Venetia. Toate aceste premii si contactele cu un public foarte divers ne-au dat incredere si ne incurajeaza sa muncim in continuare...
Nu cred ca este important un clasament al formatiilor romanesti, in acest moment, o anume concurenta intre formatiile care au supravietuit in Romania, este, cred eu, profund paguboasa.

- Nigel Kennedy e cunoscut în toată lumea pentru spiritul lui nonconformist, electrizant. Mă întrebam daca viziunea lui asupra muzicii o întâlneşte pe a dumneavoastră?
Nonconformismul nu este punctul meu forte. S-a intamplat ca, in comunicarea cu publicul, sa „deviez” din mers programul catre un repertoriu care sa corespunda exigentelor acestuia. Nu am o postura scenica sau artistica prin care sa ma particularizez atat de mult, asa cum o face amintitul artist.

- Anul trecut aţi câştigat cu Grupul SOUND o medalie de aur şi una de argint la Olimpiada Internaţionala Corală din Austria. Când şi unde urmaţi să participaţi la următoarea Olimpiadă?
Este foarte tentant sa participi la competitii internationale, mai ales cand stii ca ai un portofoliu de lucrari cu continut profund, relevant pentru spiritualitatea pe care o reprezinti. Anul trecut am profitat de faptul ca olimpiada s-a desfasurat in vecinatate si am putut sa obtinem banii necesari unei astfel de participari. Urmatoarele olimpiade se vor desfasura la Shaosing, China - 2010 si Cincinnati, SUA - 2012, ceea ce face aproape imposibila participarea formatiei noastre. Cu tristete trebuie sa afirm ca fara o sustinere puternica, care pana acum nu prea a venit, din partea autoritatilor sau a sponsorilor nici macar nu poti sa visezi la asa ceva... Si pentru ca a venit vorba, faptul ca la doua olimpiade la care am participat (in anul 2000, prima editie si in 2008) am adus tarii doua medalii de aur si doua de argint, nu a trezit, din pacate, reactii nici la nivelul mass-media si nici al autoritatilor locale... asta in timp ce multe din formatiile prezente la eveniment au fost insotite de oficiali si televiziuni, iar in cazul obtinerii unor trofee, s-au organizat adevarate festivitati nationale. Olimpicii sportivi sunt rasplatiti si cunoscuti toata viata. Cred ca este numai o chestiune de civilizatie...

- Calculatorul este adevăratul „rival” pentru activităţile artistice. Cum vi se par generaţiile actuale de tineri şi cum de reuşiţi să-i atrageţi către cor?
Ati rostit un mare adevar! Comunicarea trunchiata gratie messenger-ului si SMS-urilor si insingurarea provocata de timpul indelungat petrecut in fata computerului schimba profilul tanarului de zi. De aceea, nu am ezitat sa abordez repertorii apropiate de muzica pe care o asculta unii tineri si, deasemeni, am cautat sa patrund in mediile pe care ei le frecventeaza: internet, cluburi, spectacole, zone neconventionale etc.

- Sensibilitatea muzicală este condiţionată de naţionalitate?
Muzica are o uriasa calitate, aceea de a putea „absorbi” sensibilitatile specfice fiecarei natii. Faptul ca din natia noastra au tasnit mereu valori artistice care s-au impus pe plan international, demonstreaza o predispozitie pentru un destin artistic. Poate ca a fost favorizant amestecul de latinitate inundata de mareea slava, la care a trebuit adaugata si o scolire suplimentara pe la curtile muzicale ale Europei. Oricum, sunt convins ca, prin absenta aproape generalizata a educatiei artistice, in fiecare moment se irosesc talente care ar pute scrie istorie.

- Cineva spunea ca sunetul unui cor este şlefuit si de sala în care cântă cel mai des? Aşa să fie.?
Desigur, e o mare satisfactie pentru corist sa beneficieze de o sala cu o acustica adecvata. Imi aduc aminte cu o deosebita placere de salile cu acustica impecabila din Japonia, Franta, Danemarca, Suedia... M-am intors de curand de la un festival din Bulgaria si am putut observa ca toate mucipalitatile sunt dotate cu sali acustice construite in perioada comunista. Din pacate, cu exceptia Studioului de Concerte „Mihail Jora” din Bucuresti- constuit in anii 60, nu avem in Romania sali cu acustica „inteligenta”, care sa corespunda nevoilor unor stagiuni de concerte cu ansambluri variate ca numar si timbralitate. Personal, m-am obisnuit cu acest impediment si de aceea incerc sa slefuiesc cat mai mult sunetul formatiilor cu care lucrez, pentru ca publicul sa se poata bucura de frumusetea acestei arte.


PS: Promit să continui seria publicării unor astfel de interviuri! Ce spuneţi de idee? Nu credeţi că merită şi astfel de personaje promovate?

8 comentarii:

  1. Mi se pare misto ideea sa publicati si astfel de interviuri ca mie mi s-a aplecat de atata politica..si omul asta si cei din cor cred ca merita sa fie cunoscuti ca macar ei au facut ceva pentru tara asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim frumos :) Ma bucur ca dirijorul nostru este apreciat si felicitari pentru intiativa..

    va asteptam la concertele noastre viitoare!

    RăspundețiȘtergere
  3. De cate ori se va topi un fulg de nea pe obrazul fierbinte al oamenilor nesatuli de a acapara lumea, de fiecare data ar trebui sa publici un astfel de interviu. Toate meritele si laudele pentru ca ai pus acest interviu. Sunet viu ce imbraca stingerea in raza de lumina..

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesant! Si daca puneti si mici fragmente de la aceste manifestari culturale ar fi si mai dragutz, ne mai hranim si noi spiritul ca ne-am imbacsit de politica si mizerii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Superb interviul. Sunt o fosta-viitoare corista a SOUND-ului.
    Felicitari si m-as bucura sa publici astfel de interviuri, poate ii modelam un pic pe cei tineri. Sunt convinsa ca sunt multi cei care si-ar dori sa desfasoare astfel de activitati in particular.

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru munca acestui domn si pentru cei din jurul sau. Astfel de oameni fac diferenta, in comparatie cu mizeria cotidiana pe care suntem obligati s-o observam mereu, mai ales in politica.

    RăspundețiȘtergere
  7. Andreea lambru, asistenta (atit de draga) lui Radu Stroe, a lovit GIP-ul partidului. El poate fi fotografiat in fata sediului central!

    RăspundețiȘtergere