Incoerentele costisitoare ale lui Crin Antonescu

La inceputul campaniei, Crin Antonescu parea, mai ales in Capitala, o alternativa viabila la actualul presedinte si la amenintarea unui regim iliesco-vanghelian, pe care o reprezinta Mircea Geoana. Sarac si cinstit, cu o poveste tentanta, cu o retorica foarte buna, intelectual sustinut de intelectuali de prestigiu, unii plecati chiar din tabara lui Traian Basescu, Crin Antonescu parea sa nu aiba decat doi bolovani atarnati de picior: relatia cu Dinu Patriciu si propriul program, prea putin prezidential si, pe alocuri, complet irealizabil. Dar Dinu Patriciu este deja o poveste uzata intr-un alt razboi, mult prea lung si fara vreo concluzie tradusa in condamnare sau achitare. In plus, multi socotesc ca, totusi, Dinu Patriciu nu e mai rau decat Marian Vanghelie, ajuns la butoane dupa alegerile trecute. Cat despre program, nu cred ca sunt multi romani, inclusiv ziaristi, care sa fi avut curiozitatea sa-l citeasca. Asa se face ca dl. Antonescu a inceput o ascensiune frumoasa sub un slogan promitator "Revolutia bunului simt". A fost singurul lider politic care, dupa caderea Guvernului Boc, a pus pe masa o solutie de premier, fiind o vreme actorul politic aflat la conducerea jocului. Prezidentiabilul liberal a ajuns, ca a treia cale, sa-l egaleze pe Traian Basescu in Bucuresti, sa se bata umar la umar cu Mircea Geoana si sa dea multor dezamagiti speranta unei surprize in turul al doilea. Departe de a fi litera de Evanghelie, cam toate sondajele ne arata insa ca dl. Antonescu s-a blocat pe la 22%, ceea ce e, desigur, mult peste scorul partidului, dar insuficient pentru accederea in finala. De ce oare? Domnia sa da vina pe presa si pe institutele de sondare a opiniei publice care il propulseaza spre turul al doilea pe Mircea Geoana. Probabil ca e si aceasta o explicatie, dar nu singura si nu stiu daca e cea mai importanta. Cel mai rau pentru Crin Antonescu este ca da electoratului mesaje contradictorii, care deruteaza si ii submineaza profilul. Sa luam cateva exemple. Atacurile lui Crin Antonescu impotriva lui Mircea Geoana sunt foarte neconvingatoare, moi, in pofida faptului ca prezidentiabilul PSD ii este adversarul direct pentru accederea in turul al doilea. Aceasta aparenta de blat a validat ipoteza lui Ion Cristoiu potrivit careia cei doi si-ar fi impartit deja prima si a doua functie in stat. Am zice ca nu e deloc asa citind o declaratie dura a lui Crin Antoenscu, facuta pentru Realitatea FM si Evenimentul Zilei: "As avea de ales (in turul al doilea n.r.) intre pericolul unui derapaj, unor forme autoritare care imi repugna in cazul Traian Basescu. In cazul Mircea Geoana avem de-a face cu stagnare. De bine de rau, cu Basescu s-a mai agitat sistemul, cu Geoana e chiar o problema. Nu o sa stim cine e presedinte. Se linisteste mocirla. Vom avea ministri pusi nu pe criteriul competentei, ci pentru ca au mai multe pile in grupurile de interese". N-a cantat cocosul de trei ori, ca, schimband publicul, la Realitatea TV, dl. Antonescu a clarificat dilema: in turul al doilea l-ar vota oricum pe adversarul lui Traian Basescu chiar daca el se numeste Mircea Geoana, Corneliu Vadim Tudor sau George Becali. Ce sa inteleaga alegatorul care citeste aceste declaratii succesive? Dar sa mergem mai departe. Crin Antonescu promite tehnocrati si profesionisti, dar binecuvanteaza trimiterea politrucului Bogdan Olteanu fix in postul de viceguvernator al BNR. Promoveaza bunul simt, dar mana sa dreapta califica o treime dintre romani drept alcoolici, prostituate si drogati doar pentru ca intentioneaza sa-l voteze pe Traian Basescu. Delimitarea de afirmatia lui Ludovic Orban e insuficienta cat timp acesta a fost pastrat in staff-ul liberal. Dar poate cel mai greu de inteles este refuzul obstinat, fara nuante, fara conditii, cu care Crin Antonescu, om de dreapta, trateaza ipoteza unei combinatii post electorale de dreapta, cu PD-L, in ipoteza reconfirmarii lui Taian Basescu. Se lipeste in schimb, fara mofturi si complexe, de un PSD care are proiecte diametral opuse celor liberale, de la cota unica, la nivelul impozitarii, la numele premierului. Electoral, o alianta fundamentata pe ura impotriva lui Traian Basescu poate fi acceptata, dar Crin Antonescu o proiecteaza si post electoral. Si atunci, ma intreb, cum poate un liberal intelectual si cu vocatie democratica sa mearga, pana in panzele albe, cu Mircea Geoana, garantat Vanghlie, chiar daca pentru asta ar trebui sa ignore o eventuala reconfirmare electorala majoritara a lui Traian Basescu? Nu exact ignorarea majoritatii i-o reproseaza acum vehement presedintelui? In plus, este posibil ca electoratul de dreapta al lui Crin Antonescu sa fie totusi mai confortabil cu PD-L, in pofida aversiunii fata de Traian Basescu, decat cu PSD, care inseamna Ion Iliescu si Marian Vanghelie. Toate aceste incoerente ii blocheza ascensiunea lui Crin Antonescu. Electoratul pe care domnia sa ar trebui sa-l capteze si mobilizeze este unul care intelege aceste lucruri, care isi pune intrebari si este descumpanit de raspunsurile contradictorii.