Despre moralitate şi „elite"

"Marcel Tolcea predă la o secţie de gazetărie, deşi nu are specializare în domeniu (anul 1989 1-a prins student la Ştefan Gheorghiu, dar n-a apucat să termine). El a terminat română-franceză, dar catedrele respective nu l-au primit, atunci în ce domeniu este „elită"? Preocupările lui sunt de esoterism, dar nici cei de aici nu-i acordă vreo recunoaştere. Atunci, despre ce „elită" vorbim domnilor gazetari meditaţi de M.T.? Cu ani în urmă, M.T. a ajuns membru în CNEEA (agenţie de evaluare şi acreditare universitară), agenţia care a precedat actuala ARACIS. Numai că după câteva luni de zile a fost dat afară. Pentru ce motiv? Atenţie, domnilor gazetari meditaţi de M.T.! Pentru incompetenţă!!! Viorel Marineasa este un bătrânel pensionar, ajuns la pensie din postul de conferenţiar. Abia a reuşit, la bătrâneţe, un pic înainte de pensionare să ajungă conferenţiar. De profesor n-a mai fost vorba niciodată! Atunci, care „elită"? El a terminat ca şi M.T. română-franceză, dar respectivele catedre n-au avut nevoie de el. Deci, la fel ca M.T., s-a văzut pe la gazetărie, domeniu în care nu are nicio pregătire. Vorbim de „elită"? Până în 1989 V.M. era metodist pe la Casa de cultură a studenţilor, adică făcea pentru aceştia planuri de educaţie socialistă, revoluţionară...Daniel Vighi, aşa după cum s-a postat informaţia la un moment dat pe site-ul UVT, abia a intrat la facultate la fără frecvenţă, a reuşit apoi să treacă „la zi", că tatăl era securistul unei unităţi militare din zonă. A terminat şi el română-franceză, la absolvire a beneficiat de punctajul acordat studenţilor cu activitate comunistă exemplară. Cu toate acestea abia a prins un post printr-un cartier mărginaş al Timişoarei. A ajuns cu greu în UVT, după 1990, cu sprijin de la unii şi de la alţii. Cu foarte multă greutate a ajuns conferenţiar, atunci s-a aruncat în genunchi şi i-a îmbrăţişat picioarele şefului de catedră. In urmă cu niciun an de zile a căzut la examenul de profesor. A fost nevoie iar de intervenţii şi ajutor pentru a lua, în sfârşit, titlul de profesor. Deci, care „elită"? Şi care moralitate? Şi el semna cu M.T. memorii împotriva fostului rector, îl acuza moralizator pe rector că şi-a adus fiica în UVT, dar soţia lui D.V. lucrează şi acum la Biblioteca UVT. în plus, D.V. are şi azi un dosar la poliţie pentru deturnarea unor fonduri ale sindicatului.

Care „moralitate"? Care „elită"?
Care este atunci miza acestor articole? Simplă ca bună-ziua, M.T. şi D.V. se visează şi se doresc rectori şi prorectori ai UVT. Pentru acest motiv au atacat vehement în presă şi pe la tribunale şi pe fostul rector. Nu i-a ales nimeni, au stat doi ani „liniştiţi", şi-au lins rănile, iar acum au început campania pentru următoarele alegeri. Cam cu doi ani înainte au început şi în legislaţia anterioară. Cu doi ani în avans încep şi acum. Doresc să fie percepuţi ca „elite" şi persoane „morale"... Mai trebuie să-i şi creadă cineva! Iar pentru a-i crede e nevoie de performanţă naţională şi internaţională. De unde aşa ceva? Prestaţia lor la UVT este una exterioară calificării, deci una de rang inferior, aşa cum din păcate se întâmplă după 1990, când în mediul universitar au pătruns şi inşi care, în condiţii normale, n-ar fi ajuns niciodată şi în nicio universitate din lume la statutul de dascăli universitari".
Un grup de profesori universitari de la UVT