din colectia "Scrisori de dragoste"

Johann Wolfgang Goethe catre Charlotte von Stein
17 iunie 1784
Scrisorile mele de dragoste ti-au dezvaluit cat de indragostit sunt.
Nu mai cinez la Court, ma vad cu putina lume si imi fac plimbarile singur si la fiecare loc frumos imi doresc sa fii langa mine.
Nu ma pot abtine sa nu te iubesc chiar mai mult decat imi face bine;
voi simti bucuria doar cand te voi vedea din nou .
Ma gandesc la tine tot timpul, amintirea ta nu ma paraseste niciodata.
Tu esti etalonul pentru toate femeile pe care le vad, pentru toti oamenii;
prin dragostea ta vad lumea.
Si acest lucru face ca lumea nu sa arate mai incetzosata, ci dimpotriva,
dragostea ta o face sa se vada mai clara;
vad mult mai clar acum cum sunt oamenii si ce planuiesc, ce isi doresc,
ce fac si ce le face placere; dar nu-i mai invidiez pentru ce au, a ma compara cu ei e o placere secreta a mea, caci eu detzin cea mai scumpa comoara si sunt cel mai
bogat, mai norocos si mai fericit dintre totzi.
Tu in gospodaria ta probabil ca te simtzi ca si mine in afacerile mele,
uneori nu observam anumite lucruri pentru ca pur si simplu alegem sa nu ne
uitam la ele, si lucrurile ne atrag interesul doar in momentul in care
vedem clar cum sunt legate intre ele.
Caci noua nu place intotdeauna sa ne implicam, omului bun ii face placere sa
aranjeze, sa puna ordine, sa implineasca ceea ce-i drept si aduce pacea.

Adio tie, cea pe care o iubesc de o mie de ori!